VIORI TURNATE IN STICLE

de HALUPA ALEXANDRU [BARNABAS ]
2008-08-06  |     | 

Aşa cum vă iubesc
aşa cum mi se pare
că nu voi muri
citind întreaga poezie
şi niciuna dintre poezii
aşa cum mă alătur vouă
cu dor de răul ce-l întrezăresc
aşa cum mi se pare
că nu voi muri
aşa cum vă iubesc.

viori turnate în sticle
şi sticle turnate în viori
suntem descoperitorii
niciunei comori
şi pentru că niciodată
nu vom fi pe scenă
ne rămâne
suprema satisfacţie
de a huidui
citind întreaga poezie
şi niciuna dintre poezii.

nimeni nimănui
nu i se închină
aşa cum vă iubesc
dacă vă ucid
nu ar fi
nicio crimă

MOTIV DE MINUNE

de HALUPA ALEXANDRU [BARNABAS ]
2008-08-06  |     | 

Am iubit o curvă şi m-a părăsit
Dar am iubit-o cum nu se poate spune.
În sânii preagustaţi am găsit
-amplu motiv de minune-

Fumoasă cât să nu inebuneşti
(Te şi năştea dacă-i lăsai ciubuc)
Şi sigur n-avea buze pământeşti...
Vai amintindu-mi iar devin năuc.

Recita Bacovia mai sfâşietor ca mine
De-şi croşetau gândacii ştreangul pe podea!
"Şi unde este cel care nu vine?"
Din toată reîncarnarea mă-ntreba.

Cum poate atâta haos în mine să se-adune?
Sunt secole de-atunci,sunt istovit...
Şi iarşi versul care ne supune:
Am iubit o curvă şi m-a părăsit.

DEMONIZAT DE IDEAL

de HALUPA ALEXANDRU [BARNABAS ]
2008-08-06  |     | 

Când pădurea de sticle foşneşte pe-aproape
Mă ridic peste cer să te strig de niciunde.
Prieten luciferic,tulburare de ape
Niciun vers de al tău nu-mi răspunde.

Prieten fără nume dăruit tristeţii
Ţi-ai ferecat inima în turnuri misterioase
Şi cum stau uimit în pragul dimineţii
Melancolii celebre-mi plouă-n oase.

La un pariu cu neprihănirea te-am pierdut
Şi încă n-am murit de-atâta vină!
Şi dacă iadul prin suflet mi-a trecut
L-am stors de jale până a curs lumină!

Am aflat şi calea spre izvorul tinereţii
Ce acum vine cumplit să ne inunde.
Prieten fără nume dăruit tristeţii

Mă ridic peste cer să te strig de niciunde.

DEMONIZAT DE IDEAL

de HALUPA ALEXANDRU [BARNABAS ]
2008-08-06  |     | 

Cu mâinile murdare de aşteptare
Fumez ultimul nerv în putere.
Ţipăt oval a căzut din sertare
Minciuna se-ascunde în miere.

Horcăie ura în vene palustre
Veşnicia linge bulgări de sare
Fumul rămâne spânzurat de lustre
Blestemat în nemişcare.

Demonizat de ideal
Cuvântul are voie să ţipe.
În palma ciobită de-areal
Aţipesc bubonice clipe.

Drojdiile focului scârţâie-amar
Coarnele pernelor scuipă mister,
Traversând pe brânci un coşmar:
Ceru-şi scurteză din cer.

NOBIL PACAT

de HALUPA ALEXANDRU [BARNABAS ]
2008-08-05  |     | 

Se crapă de ziuă.

Se crapă de somn
Se crapă de dor
Se crapă de neîncredere
Se crapă de nebunie
Se crapă de metafizică
Se crapă de glorie
Se crapă de ftizie
(De s-ar crăpa şi de înviere)
Se crapă de zburător palpabil
Se crapă de probabil.

Se crapă de rău şi de bine
Se crapă de un nobil păcat
Şi dacă mă crăp de mine pentru tine
Nu mă mai termin de crăpat.

TRISTETE ALBASTRA

de HALUPA ALEXANDRU [BARNABAS ]
2008-08-05

In loc de palme avea două icoane
Şi lumea incepuse sa-l laude
Dar tocmai el vazând fericirea
Nu putea să aplaude.

In loc de buze avea coperţi de Scriptură
Totdeauna vii,totdeauna mute
Dar tocmai el iubind nespus
Nu putea să sărute.

Şi în loc de suflet avea o rugăciune
Mai dragă decât poemele drage
Dar tocmai el crezând că mai crede
Nu putea să se roage.

Şi apoi niciodată nu s-a ştiut
Adevărul cel mult adevărat
Că lumea a început să-l îngroape
Pe cel de neîngropat.