DEMONIZAT DE IDEAL

de [BARNABAS ]
2008-08-06  |     | 


Când pădurea de sticle foşneşte pe-aproape
Mă ridic peste cer să te strig de niciunde.
Prieten luciferic,tulburare de ape
Niciun vers de al tău nu-mi răspunde.

Prieten fără nume dăruit tristeţii
Ţi-ai ferecat inima în turnuri misterioase
Şi cum stau uimit în pragul dimineţii
Melancolii celebre-mi plouă-n oase.

La un pariu cu neprihănirea te-am pierdut
Şi încă n-am murit de-atâta vină!
Şi dacă iadul prin suflet mi-a trecut
L-am stors de jale până a curs lumină!

Am aflat şi calea spre izvorul tinereţii
Ce acum vine cumplit să ne inunde.
Prieten fără nume dăruit tristeţii

Mă ridic peste cer să te strig de niciunde.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu